ORIZONTAL : 1) Astru rece, palid, martor al tristeţii şi regretelor poetului după iubirea pierdută ori neîmpărtăşită, într-un peisaj voit sărac, schiţat în câteva linii, fără viaţă: Pe aceeaşi ulicioară / Bate... la fereşti – Privitor la femeia iubită, poetul constată: Altul este al tău suflet, / Alţii ochii tăi acum, / Numai eu, rămas... , / Bat mereu acelaşi drum. 2) Din Uratu: Am fost şi eu /Pe-acolo / Unde babele... , /Fetele se 'njuga , / De barba moşneagului s-apuca – Poezia Şi... ploaie cu senin – Din Doina: Din Hotin şi pân' la Mare / Vin Muscalii de-a călare, / De la Mare la Hotin / Mereu calea ne-o... 3) Îndrăgostitul îşi aduce aminte de cea care i-a fost iubită: ... erau răspunsul / La-ntrebări îndeosebi, / Şi de alte cele-n lume / N-aveai vreme să întrebi (sing.) – Din Melancolie: Şi în mormânt albastru şi 'n pânze argintie, / În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor... , / Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc! 4) Figură de stil, utilizată de poet, constând în repetarea aceluiaşi sunet în cuvinte care se succed, precum în versurile: Nu le fac să fie azi. // Altul este al tău suflet. 5) Nicolae Steinhardt – Din Călin (file din poveste): ... şi colo a ei haină s'a desprins din sponci ş'arată / Trupul alb în goliciunea-i, curăţia ei de fată – Of – Alexandru Tocilescu. 6) La locul întâlnirii: ... îmi veneai în umbra / Tăinuitului boschet – ... în farmecul vieţii-mi / Nu ştiam că-i tot aceea / De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia – Maria Nagy. 7) Poezia Amorul... marmure – Vasile Alecsandri cu referire la Eminescu, în poezia Unor critici: E unul care... mai dulce decât mine? / Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine. 8) Din Străinătate: Melodica şoptire a râului, ce geme, / Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, / Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, / Născut'... 'n mine şoptiri de-un gingaş dor – Meşter în aur. 9) Poezia Iubind în... – Din Glossă: Toate-s vechi şi... toate. 10) Din Scrisoarea V: Nu uita că doamna are minte... , haine lungi (masc.) – Poezia Viaţa... fu ziuă – Teo Trandafir. 11) Din Scrisoarea II: Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, / Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din... – Din O rămâi: Eu te văd răpit de farmec / Cum îngâni cu glas domol, / În a apei strălucire / Întinzând piciorul... – Poezia ... aştri. 12) Localitate în SE Australiei – Sărutări erau răspunsul / La-... îndeosebi.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL: 1) Farmecul îmbrăţişării îmbată mintea îndrăgostitului: Şi... -te la pieptu-mi, / Nu ştiam ce-i pe pământ, / Ne spuneam atât de multe / Făr-a zice un cuvânt – După trecerea timpului: Altul... al tău suflet, / Alţii ochii tăi acum. 2) Din Rugăciunea unui dac: Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, / Spre... şi blestemuri aş vrea să te înduplec – Din Atât de fragedă: Abia atingi covorul moale, / Mătasa... sub picior, / Şi de la creştet pân' în poale / Pluteşti ca visul de uşor – Din Luceafărul: Miroase florile - argintii / Şi... , o dulce ploaie, / Pe creştetele-a doi copii / Cu plete lungi, bălaie. 3) A povesti – Faptul de a citi (pl.). 4) Poezia din titlu: Pe aceeaşi... . 5) Morale – Literatură (abr.). 6) Absenţa iubitei îl tulbură pe poet: Vântul tremură-n perdele / Astăzi ca şi alte dăţi, / Numai tu de după ele / Vecinic nu te mai arăţi! – Fruct de conifere – George Topârceanu. 7) Poezia ...-o fi în lume – Şi aceiaşi pomi în floare / Crengi întind peste zaplaz, / Numai zilele trecute / Nu le fac... fie azi – Poezia …? O, ce amarã fericire . 8) Femeie, ca personaj al poeziei din titlu – E vorba de perdele: Numai tu de după... / Vecinic nu te mai arăţi! 9) Pe aceeaşi ulicioară / Bate luna... fereşti – ... , subţire şi gingaşă / Tu păşeai încet, încet – A trăsni. 10) Ne spuneam... de multe / Făr-a zice un cuvânt – Cafeniu – Afirmaţie. 11) Locuieşte în Siria – Eminescu, creator al poeziei din titlul nostru. 12) Ah, subţire şi gingaşă / Tu păşeai... , ... , – Pe aceeaşi ulicioară / Bate luna la fereşti, / Numai tu de după... / Vecinic nu te mai iveşti!
Dicţionar: EDI, LIT.
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
|
Pe aceeasi ulicioara Bate luna in feresti, Numai tu de dupa gratii Vecinic nu te mai ivesti! Si aceiasi pomi in floare Crengi intind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac sa fie azi. Altul este al tau suflet, Altii ochii tai acum, Numai eu, ramas acelasi, Bat mereu acelasi drum. Ah, subtire si gingasa Tu paseai incet, incet, Dulce imi veneai in umbra Tainuitului boschet Si lasandu-te la pieptu-mi, Nu stiam ce-i pe pamant, Ne spuneam atat de multe Far-a zice un cuvant. |
Sarutari erau raspunsul La-ntrebari indeosebi, Si de alte cele-n lume N-aveai vreme sa intrebi. Si in farmecul vietii-mi Nu stiam ca-i tot aceea De te razimi de o umbra Sau de crezi ce-a zis femeia. Vantul tremura-n perdele Astazi ca si alte dati, Numai tu de dupa ele Vecinic nu te mai arati! |
E mai bine să admitem că poetul a putut scrie uneori opere „gratuite", „variaţii" pe tema iubiriidesprinse din emoţiile sale de moment. Pe aceeaşi ulicioară reprezintă o „variaţie" de tip original : regretul combinat cu reproş nuanţeazămeditaţia erotică şi contrastează cu zburdălnicia din Pajul Cupidon sau cu poezia rustică O, rămai... Pe aceeaşi ulicioară, se plânge poetul, luna continuă să bată în ferestre, dar iubita nu mai apare după jaluzele. Aceiaşi pomi în floare îşi întind crengile peste zăplaz, dar ei nu pot face ca zilele trecute sădevină „azi". Această melancolie, generată de scurgerea timpului, ne e bine cunoscută la Eminescu. Dar aici, tema unui romantism atât de banal este în bună parte reînnoită. Femeia se schimbă. Nici sufletul, nici ochiisăi nu mai sunt aceiaşi. Bărbatul, care a iubit
o şi o mai iubeşte încă, nu se schimbă : el este caulicioara, ca raza de lună, ca pomul înflorit.Aşadar, scurgerea timpului este opera nestatorniciei feminine. Se simte încolţind aici misoginismul dureros care se va afirma atât de limpede mai târziu. Un fel de justificare în acest sens este dată de strofa 7: a te rezema de o umbră sau a crede ce a spus o femeieeste unul şi acelaşi lucru „Nu ştiam că -i tot aceea /De te răzimi de o umbră/ Sau de crezi ce-a zis femeia".
Dar înainte de a ajunge la această constatare plină de amărăciune, poetul îşi aminteşte de zilelefericite, evocă umbra complice a boschetului plin de taină : cei doi îndrăgostiţi, cuprinşi de o fericiresupremă, ignorau totul în jurul lor. Şi poezia se termină printr-o reluare a primei strofe, uşormodificată. Această reluare este singura reminiscenţă a unui soi de cadenţă tristă, pe care Eminescugândea iniţial s-o dea întregului text.Ansamblul poemului este dintr-odată redus la opt strofe.
Se pot trage două concluzii din aceste constatări de ordin material : întâi, se pare că Eminescu,transcriind pe curat ciornele, manifestă şi aici o grijă pentru sobrietate, care-l determină să renunţe laritmul prea sacadat al primelor redactări.
Dar această schimbare atrage după sine o modificare profundă în tema generală a poeziei : accentulnu mai e pus pe ireversibilitatea timpului, nici pe faptul că natura, decorul în care s-au desfăşurat iubirile de altădată sunt incapabile să reînvie aceste iubiri. în schimb, poetul denunţă nestatorniciafeminină, care se opune stabilităţii bărbatului şi transformă orice paradis în paradis pierdut. Această nestatornicie, nu numai că este legată
şi agravată de scurgerea zilelor, dar primeşte şi ovaloare metafizică analogă cu aceea a unei greşeli cu consecinţe nelimitate, un fel de păcat originar.Faptul apare clar în redactarea definitivă, intitulată Pe aceeaşi ulicioară, şi merită bineînţeles să fie înregistrat. Un cuvânt, repetat în fiecare din cele trei texte,Vom remarca componentele - tradiţionale
ale acestui paraclis : mersul uşor al femeii care vine la întâlnire în umbra boschetului tăinuit, aplecarea capului pe pieptul iubitului, sărutările şi convorbireamută:
„Ne spuneam atât de multe Fâra zice un cuvânt."
E semnificativ în această privinţă, cuvântul vecinie, care surprinde aici prin implicaţiile sale religioase :la fereastra unde poetul încearcă să zărească iubita şi să capete o promisiune de iubire care va birui timpul, nimeni nu se mai arată, nimeni, „vecinie".
Nuanţa de „never more" romantic se înnoieşte şi se îmbogăţeşte : lipsa de cumpătare a notaţieitrădează la Eminescu această tendinţă,- din care am descoperit deja urme, - de a nu distinge în mod riguros o despărţire cauzată de moarte de o ruptură datorată nestatorniciei. în sens invers, fericirea îndragoste este legată de o victorie asupra timpului, de o înscăunare în nemurire.
Pentru acest motiv, Pe aceeaşi ulicioară, poem de amploare, prezintă un interes major, acela al unuidocument în plus, demn de a fi aşezat în dosarele temei timpului şi ale temei iubirii în poezia lui Eminescu.
Solutia careului: Oda (in metru antic)
1
M
|
2
U
|
3
R
|
4
I
|
5
|
6
P
|
7
H
|
8
O
|
9
E
|
10
N
|
11
I
|
12
X
|
2
A
|
P
|
A
|
C
|
A
|
N
|
D
|
E
|
N
|
E
|
||
3
N
|
E
|
S
|
S
|
U
|
S
|
A
|
R
|
P
|
E
|
||
4
T
|
A
|
T
|
R
|
A
|
S
|
R
|
A
|
D
|
U
|
||
5
A
|
S
|
R
|
A
|
R
|
D
|
E
|
S
|
I
|
N
|
||
6
|
A
|
I
|
S
|
T
|
E
|
A
|
T
|
A
|
T
|
I
|
|
7
H
|
U
|
S
|
A
|
A
|
H
|
A
|
R
|
V
|
|||
8
E
|
I
|
N
|
M
|
A
|
D
|
R
|
E
|
S
|
E
|
||
9
R
|
L
|
I
|
U
|
B
|
I
|
R
|
E
|
T
|
R
|
||
10
C
|
U
|
M
|
R
|
A
|
N
|
A
|
D
|
E
|
S
|
||
11
U
|
N
|
I
|
C
|
A
|
T
|
G
|
O
|
A
|
L
|
A
|
|
12
L
|
A
|
C
|
U
|
L
|
C
|
A
|
S
|
T
|
E
|
L
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu